Cumul de sentimente

 Amintirea vastă a întâmplărilor dintr-un trecut bătrân, m-a făcut să realizez cât de uluitoare și fascinantă este capacitatea noastră de stocare a unor detalii precise ale evenimentelor, pe care la momentul acela nu le considerăm prea importante, la fel cum ne concentrăm atenția pe cei din jurul nostru, ca mai apoi să ne amintim mai multe despre ei, decât despre noi.  

Într-un fel mă simt pierdută în dificultatea unui cumul de sentimente, care îmi răvășește gândurile, atunci când mă gândesc la trecut. Încă te caut pe tine, dar am realizat că primordial este să mă regăsesc pe mine însămi. Și când am crezut totul pierdut, pe o stradă de nicăieri, am descoperit cât mai continua înspre orizont și câte mai aveam de întâlnit, până mi se va scurge timpul.  

Tindem să uităm esența vieții și cât de prețios este tot ceea ce se află în interiorul nostru. Uneori mă întreb dacă oare e normal să ne simțim pierduți fără să avem vreun motiv real, sau este doar rezultatul mentalității noastre greșite, care se focusează pe negativ.  Încercând să înlături ceea ce te consumă, nu faci decăt să amplifici durerea, pesimismul. Ca să învingi sentimentele negative, ar trebui mai întâi să le înțelegi. Să îți dai timp pentru a descoperi ce se află cu adevarat în adâncurile pe care nici nu ți-ai dat seama că le poți afla vreodată.   Amintirile pe care le vei avea despre tine, ar trebui să fie cele mai precise. De aceea concentrează-te în prezent să descoperi povestea pentru viitor. Îmi e dor de tine, îmi e dor de tot ce cândva însemna o parte din nimic, iar acum înseamnă mai mult decât tot.

Nu am părăsit nicio clipă sentimentul de dor, de teama, de speranță, că se va întoarce emoția de atunci. Dar cel mai dor îmi e de mine, cea care atunci era fericită crezând că e firesc. Asta înseamnă fericirea supremă, să trăiești atât de intens încât mai apoi să regreți că nu mai e.  Am fost nebună să îmi doresc imprevizibilul, dar e în natura umană să ne ghidăm după ceea ce nu are vreo explicație logică. Dacă ar fi să am vreun regret acela este că am regrete. Totul este un joc continuu în care nu ai cum să pierzi, mereu începi de undeva și nu se termină decât la final, iar atunci este pentru totdeauna, și nu mai revine. Totuși vor exista regrete fondate pe explicații precum “puteam sa fac altfel “. Avem regrete pentru ca în prezent ne amintim de trecut dar ne dorim viitorul. În această goană după alții, uităm de goana după propria ființă, care este în definitiv, cea mai importantă.  Întâmpinăm o problemă cu adevărat serioasă, care ne va schimba cu siguranță pe toți.

Totuși ne putem concentra atenția către partea pozitivă, faptul că orașul este asurzitor de liniștit, apusul este mai minunat ca niciodată. Și cine ar fi crezut că ne vom plictisi vreodată de statul acasă? Totuși.. cu toții merităm cel puțin un moment de liniște, de intimitate cu propriul suflet, un timp în care să nu ne mai gândim decât la recunoștință.  Obiceiul meu? Nu ratez niciun apus fără clipa mea, în care totul este despre mine și atât.  Inspirația mea de astăzi? “Cold little heart”, o piesa epică, pe care trebuie să o asculți cel putin de 10 ori. 

Provocarea de astăzi: Alege piesa care te inspiră, postează pe Instagram versurile preferate, dar și ce înseamnă pentru tine. Cu siguranță împreună vom inspira mai departe!

–Folosește hashtag-ul #inspiratiaprinmuzica–